Au trecut aproape 3 luni de când stăm acasă cu copiii și faptul că nu avem niște date certe pe care să ne bazăm e motiv de stres și de nesiguranță.
La începutul pandemiei am fost cuprinși de teamă, așa că primul gând a fost, evident, siguranța copiilor noștri. I-am ținut acasă pe cât posibil, dar acest lucru nu e suficient pentru copii. A trebuit, pe lângă sarcinile zilnice obișnuite, să ne jucăm mai mult cu copilul, să ținem locul partenerilor de joacă, să ne ocupăm de educația lui, de o alimentație sănătoasă și toate acestea 24 din 24 de ore, pe lângă sarcinile pe care le aveam acasă și la serviciu.
Și iată că a urmat perioada de „relaxare”, astfel că putem duce copiii la grădiniță din nou. Și totuși majoritatea mămicilor nu sunt relaxate, uneori chiar grijile sunt mai mari în această perioadă pentru că nu mai avem siguranța că oamenii din jurul nostru respectă regulile așa cum o făceau în perioada stării de urgență.
Mai bine acasă sau la grădi?
Experiența mea pe perioada stării de urgență a fost una în care am avut foarte multe de învățat. La început m-am bucurat că pot petrece mai mult timp cu fetița mea în vârstă de 2 ani și jumătate, timp pe care mereu spuneam că nu îl am. Ne-am adaptat amândouă unei situații noi, concentrându-ne pe calitatea timpului petrecut împreună. Și a fost foarte frumos, cel puțin la început… 🙂
Pe măsură ce timpul petrecut acasă devenea tot mai mult și având și copii școlari de care trebuia să am grijă în egală măsură, am început să simt că parcă nu-mi mai ajungea timpul. Cumva, atunci când copiii mergeau la grădiniță și la școală, timpul petrecut cu ei după-masa era bine organizat și aveam timp pentru fiecare din ei. Începeam să înțeleg teoria timpului „de calitate”.
În plus, mă loveam zi de zi de noi provocări: acasă mâncarea nu era la fel de bună ca la grădi, fetița mea era din ce în ce mai mofturoasă. La fel, părea să nu-i mai placă activitățile pe care le organizam pentru ea… îi lipseau foarte mult colegii de la grădiniță. Programul devenea tot mai haotic, perioadele de somn se schimbau de la o zi la alta, provocarea stimulilor electronici era foarte mare (văzându-și frații la calculator sau la telefon).
În sfârșit la grădi!
La începutul lunii iulie, cum s-a deschis grădinița, ne-am prezentat și noi. În drum spre grădiniță mă gândeam dacă, după o perioadă atât de lungă de stat acasă, va mai fi oare nevoie să trecem din nou prin procesul de acomodare. Va dori să rămână la grădi? O să plângă mult după mine?
Nici nu ne-am apropiat bine de poarta grădiniței că Miruna mi-a lăsat mâna, fugind către „gădi”. A intrat țopăind în grădiniță, fără să aibă vreo reacție negativă la măsurarea temperaturii și la dezinfectarea mâinilor. Cum a intrat a cerut papa și să-i vadă pe copii 🙂 așa că am plecat liniștită că-mi las copilul pe mâini bune.
După-masa când m-am dus să o iau de la grădi, mi-am închipuit că-mi va sări în brațe. Miruna însă mai voia să se joace… De atunci, în fiecare după-masă când plecăm către casă, îi promit că o aduc „și mâine la copii”.
La grădiniță, în siguranță!
Copilul are nevoie de un spațiu sigur în care să se dezvolte armonios, să crească sănătos și să-și formeze cele mai importante achiziții de viață.
La grădinița Agora acest mediu sigur este format din cadre didactice dedicate educației moderne, care încurajează învățarea prin cercetare și descoperire, într-un cadru prietenos cu o varietate de stimuli – senzoriali, motrici, logico matematici, artistici și de comunicare.
Iar tu poți să-ți urmărești în permanență copilul pe camerele de supraveghere video, în toate spațiile gradiniței. În plus, câștigi mai mult timp de calitate cu copilul tău, pentru că după-masa când pleacă de la grădi, știi sigur că și-a îndeplinit sarcinile zilnice (curriculum național și internațional, 2 limbi străine, dans, arte marțiale, aritmetică japoneză etc.).
Programează un loc pentru copilul tău!
