Ca și în anii precedenți, la Agora, de Mărțișor va fi explozie de culoare și frumusețe, risipă de emoții și veselie molipsitoare! Pozele-amintiri nu pot decât să stârnească și să amplifice trăirile, la fel de vii și de intense, precum un cântecel-dedicație:
,,Floricele din hârtie,
Buburuze de pluş
Sau coşari mititei,
Pictaţi cu tuş;
Sunt drăguţe, n-am ce zice,
Dar aş vrea să-ţi spun
Că ar fi un dar banal
Și mult prea comun.
Mami, te ador
Şi-ţi dau inima mea
Drept mărţişor;
Prinde-ţi-o la piept
Cu un şnur ştrengăresc
Ca să ştie lumea-ntreagă
Cât de mult te iubesc!”
|
